Skip to main content

Imaginați-vă că locuiți într-o casă atât de eficientă energetic, încât consumul de energie poate fi acoperit doar din surse regenerabile. Aceasta este clădirea cu emisii zero (zero emission building – ZEB), care va deveni obligatorie în Uniunea Europeană de la finele acestui deceniu pentru toate clădirile noi și cele care vor intra în renovare majoră. Mai mult decât atât, toate clădirile existente ar trebui să ajungă la acest nivel până în 2050, printr-un val de renovări ce va contribui la reducerea consumului de energie în clădiri și, implicit, a emisiilor de carbon.

În acest articol, vom explica ce înseamnă mai exact o clădire ZEB și cum se poate ajunge la acest nivel de performanță energetică. Pentru că implementarea standardului ZEB pentru clădiri va aduce modificări substanțiale pentru piața imobiliară și consumatori în doar câțiva ani, vă invităm, așadar, să citiți această analiză realizată de România Eficientă.

Conceptul de clădire cu emisii zero este noua viziune a Uniunii Europene pentru parcul imobiliar și este transpus în propunerea de revizuire a Directivei privind performanța energetică a clădirilor, aflată în ultima etapă a procesului legislativ la nivel european, adică în negocieri între Parlament și Consiliu pentru adoptarea formei finale.

Conform Comisiei Europene, „o clădire cu emisii zero este definită ca o clădire cu o performanță energetică foarte ridicată, cantitatea foarte mică de energie încă necesară fiind acoperită în totalitate de energie din surse regenerabile și fără emisii de carbon la fața locului din combustibili fosili”.

Așadar, clădirea ZEB are trei elemente definitorii, pe care le analizăm pe rând.

1. Eficiența energetică înainte de toate

În conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate”, un pas principal în atingerea emisiilor zero este reducerea necesarului de energie prin măsuri de eficiență energetică. Necesarul de energie pentru funcționarea clădirii (energia operațională) include, în general, consumul pentru încălzire, răcire, alimentare cu apă caldă, ventilație sau aer condiționat, iluminat, utilizarea de către ocupanți a aparatelor cu priză și energia auxiliară pentru pompe.

În clădirile cu emisii zero de carbon, măsurile de reducere a necesarului de energie sunt cruciale pentru a ne asigura că este produsă doar energia necesară.

O abordare logică în planificarea definiției ZEB este reducerea nevoilor de energie cât mai mult posibil prin implementarea măsurilor de eficiență energetică înainte de implementarea tehnologiilor de energie regenerabilă. (…) Atingerea standardului de clădire cu emisii zero fără a avea cerințe de eficiență energetică ar însemna furnizarea de cantități mari de energie din surse regenerabile, ceea ce, în general, nu este fezabil și nici rentabil”, se menționează în raportul tehnic „Defining zero-emission buildings” publicat în acest an de Joint Research Center (JRC), institutul de cercetare al Comisiei Europene.

Creșterea gradului de eficiență energetică a unei clădiri se poate obține prin măsuri ca: o foarte bună termoizolație a pereților exteriori, precum și pentru acoperiș, tavan, podea, subsol, înlocuirea ferestrelor cu unele de calitate (de tip tripan), instalații de umbrire, sisteme moderne de ventilație etc.

  • Datorită gradului ridicat de performanță energetică, în medie, o clădire cu emisii zero consumă de aproximativ 10 ori mai puțină energie decât o locuință din clasa energetică G (clasă care corespunde procentului de 15% din parcul imobiliar național cu cele mai slabe performanțe), conform datelor Comisiei Europene.

Potrivit experților JRC, în clădirile cu eficiență energetică ridicată, necesarul de energie este dominat de energia consumată de utilizator în funcție de nevoi (aparate electrice, gătit), „în comparație cu clădirile tradiționale, în care necesarul de energie pentru încălzire și răcire conduc în bilanțul energetic al unei clădiri”.

2. Utilizarea combustibililor fosili, redusă spre zero

În prezent, „două treimi din energia utilizată pentru încălzirea și răcirea clădirilor provin în continuare din combustibili fosili. Pentru a ajunge la emisii zero, este urgent să se elimine combustibilii fosili utilizați pentru încălzire și răcire”, se menționează în propunerea de Directivă privind performanța energetică a clădirilor.

Această tranziție ar urma să se facă gradual, iar statele membre, inclusiv România, trebuie să ia măsuri ca:

  • De la data transpunerii directivei, utilizarea sistemelor de încălzire pe bază de combustibili fosili în clădirile noi și în cele care sunt supuse unei renovări majore / aprofundate sau renovării sistemului de încălzire să nu mai fie autorizată;
  • Utilizarea sistemelor de încălzire pe bază de combustibili fosili din toate clădirile să fie eliminată treptat până în 2035 și, dacă acest lucru nu este fezabil, cel târziu până în 2040.

Acest lucru va juca un rol esențial și în reducerea dependenței Uniunii de importurile din țări terțe, va duce la scăderea facturilor la energie pentru cetățeni și a vulnerabilității la fluctuațiile prețurilor și va stopa depășirea valorilor-limită de poluare atmosferică”, se menționează în Directivă.

Institutul European pentru Performanța Clădirilor (BPIE) semnalează într-o analiză că atât Consiliul, cât și Parlamentul sunt de acord că o clădire ZEB ar trebui să producă zero emisii de carbon la fața locului prin utilizarea combustibililor fosili. Totuși, câteva excepții au fost incluse în versiunea directivei aprobate de Parlamentul European în primăvara acestui an. Așadar, nu sunt considerate sisteme de încălzire cu surse fosile și prin urmare sunt permise să fie instalate în clădirile noi:

  • sistemele hibride
  • cazanele certificate să funcționeze pe combustibili din surse regenerabile
  • alte sisteme tehnice de construcție care nu folosesc exclusiv combustibili fosili.

3. Energie 100% din surse regenerabile

În ceea ce privește tipul acceptat de energie necesar consumului, Parlamentul afirmă în mod explicit că o clădire ZEB ar trebui, în principiu(„când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic”), să fie alimentată integral cu energie din surse regenerabile.

Totuși, JRC notează că nu toate clădirile pot accesa suficiente surse de energie regenerabilă la fața locului. În aceste cazuri, utilizatorilor ar trebui să li se permită să se bazeze pe surse din afara amplasamentului pentru a îndeplini cerințele de energie regenerabilă. De altfel, Directiva, în forma aprobată de Parlament, prezintă patru opțiuni de energie din surse regenerabile:

  • generată sau stocată la fața locului (ex: panouri fotovoltaice sau solare termice instalate pe acoperiș, fațade, ori parcări);
  • generată în apropiere în afara amplasamentului și livrată prin rețea;
  • dintr-o comunitate de energie din surse regenerabile;
  • din surse regenerabile și căldura reziduală provenită de la un sistem eficient de încălzire și răcire centralizată.

BPIE a remarcat și aici câteva excepții prevăzute de Parlament, dacă cele patru opțiuni de mai sus nu sunt pe deplin fezabile tehnic și economic:

  • achiziția de energie verde din rețea, prin acorduri de cumpărare (en: power purchase agreements)
  • energie dintr-un sistem de încălzire districtuală eficient, așa cum este definit de Directiva privind Eficiența Energetică, respectiv dacă utilizează până la 50% combustibili fosili (până în 2040).

Conceptul ZEB va înlocui actualul standard nZEB la intrarea lui în vigoare. Termenul exact de la care se va întâmpla acest lucru va fi stabilit în urma negocierilor dintre co-legiuitorii europeni, forma finală a Directivei fiind așteptată până la sfârșitul acestui an. Comisia Europeană a propus termenul de 2027 pentru toate clădirile publice noi și 2030 pentru toate clădirile noi (inclusiv rezidențiale). Ulterior, forma votată de Parlamentul European, în luna martie a acestui an, prevede ca toate clădirile noi să aibă emisii zero începând cu 2028, cu excepția clădirilor noi ocupate, exploatate sau deținute de autoritățile publice, pentru care termenul ar fi anul 2026 (mai devreme cu doi ani decât termenele avansate de Consiliu).

BPIE a sintetizat, în graficul de mai jos, variantele calendarelor de implementare a standardului ZEB:

Sursa grafic: bpie.eu

Beneficiile renovărilor la standard ZEB

Indiferent de termenul final de la care se va decide implementarea standardului ZEB pentru clădirile noi, viziunea Comisiei Europene este ca întregul parc imobiliar să devină unul cu emisii zero până în 2050. Acest lucru va presupune transformarea clădirilor ineficiente existente astăzi în unele foarte performante energetic, printr-un val de renovări.

Dincolo de reducerea substanțială a consumului de energie, o renovare aprofundată a clădirilor pentru a le transforma în unele cu emisii zero este „o ocazie unică de a aborda alte aspecte, cum ar fi calitatea mediului interior, condițiile de viață ale gospodăriilor vulnerabile, suficiența și circularitatea, creșterea rezistenței la schimbările climatice, îmbunătățirea standardelor în domeniul mediului și al sănătății, rezistența la dezastre, inclusiv în cazul seismelor, protecția împotriva incendiilor și siguranța electrică, eliminarea substanțelor periculoase, inclusiv a azbestului, precum și accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități și creșterea capacității de absorbție a carbonului, de exemplu cu ajutorul suprafețelor acoperite de vegetație”, se mai arată în propunerea de Directivă.

Rolul de exemplu al clădirilor publice

Pentru a stimula renovarea aprofundată a clădirilor, Parlamentul European recunoaște rolul de model pe care îl are sectorul public. De aceea, în forma finală a Directivei revizuite privind eficiența energetică, aprobată în iulie 2023 în plen la Strasbourg, s-a introdus obligația ca în fiecare stat membru cel puțin 3% din suprafața totală a clădirilor încălzite și/sau răcite, care sunt deținute de organisme publice, să se renoveze anual pentru a fi transformate cel puțin în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero sau în clădiri cu emisii zero.

Deși termenul general pentru atingerea obiectivului de parc imobiliar cu emisii zero la nivelul Uniunii este 2050, Parlamentul European subliniază că statele membre trebuie să țină cont de calendarul tranziției energetice și de costurile sociale atunci când stabilesc termene-limită pe plan național.

REFERINȚE:

1. „Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 14 martie 2023 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor (reformare)”: https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2023-0068_RO.html

2. Raportul „Defining zero-emission buildings”, realizat de Joint Research Centre (JRC), Comisia Europeană, disponibil la: https://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC129612

3. BPIE (Buildings Performance Institute Europe), „EPBD: Crunch time for future proof buildings legislation. An assessment of co-legislators’ positions and recommendations for trilogues” (2023), disponibil la: https://www.bpie.eu/publication/epbd-crunch-time-for-future-proofbuildings-legislation/

4. Parlamentul adoptă noi norme pentru a stimula economiile de energie: https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/20230707IPR02421/parlamentul-adopta-noi-norme-pentru-a-stimula-economiile-de-energie

5. Întrebări și răspunsuri referitoare la revizuirea Directivei privind performanța energetică a clădirilor: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/qanda_21_6686